Jocuri Noi

Lansat în 2002, Divine Divinity a fost un joc care a ieşit în evidenţă în primul rând datorită numelui său. Era greu să uiţi o asemenea alăturare de cuvinte, dar, pe de altă parte, această combinaţie nu avea cum să sugereze că este vorba de un joc serios, cu pretenţii de a fi un titlu de referinţă. În plus, perspectiva izometrică ciudată i-a determinat pe mulţi să renunţe după numai câteva minute. Însă cine a trecut peste un asemenea impediment a avut parte de o experienţă uneori mai mult decât plăcută, cu multe ore de joc (versiunea demo putea fi terminată în câteva ore şi reprezenta cam 5% din întreaga aventură).

După eşecul numit Beyond Divinity, belgienii de la Larian Studios au anunţat în 2005 dezvoltarea unui nou engine. Deşi nu au confirmat şi nici negat, toată lumea a fost sigură că acest engine va fi folosit pentru realizarea continuării lui Divine Divinity, sequel ce a fost dezvăluit cu puţin înainte de GC 2008. Din imaginile oferite publicităţii, Divinity 2: Ego Draconis seamănă foarte mult cu seria Gothic, aşa că am fost mai mult decât interesat să văd o demonstraţie a jocului la GC 2008. Într-adevăr, prima impresie a fost că Divinity 2 e un Gothic 3 ceva mai viu colorat, impresie întărită şi de faptul că personajul principal era un "el" (ca şi în Divine Divinity, vom putea juca şi cu personaje de sex feminin). În plus, gradul de detaliu este mult mai ridicat, comparativ cu titlul celor de la Piranha Bytes, aşa că veţi avea ce explora şi admira în cele câteva zeci de ore de joc.

Aspectul principal subliniat de producători în timpul prezentării a fost sistemul de alegeri şi consecinţe, pe care multe RPG-uri îl au implementat doar pe hârtie. În Divinity 2: Ego Draconis, când refuzi un quest pierzi orice şansă de a te întâlni din nou cu el. Mai mult, neîndeplinirea unui quest poate declanşa alte quest-uri, fiecare opţiune având urmări privind povestea jocului. De asemenea, quest-urile vor avea rezolvări multiple, uneori numărul soluţiilor posibile fiind de ordinul zecilor. Cu toate acestea, finalul va fi unic, indiferent de ce alegeri veţi lua de-a lungul jocului, dar numărul mare al acestora din urmă şi faptul că nu veţi putea termina toate quest-urile de prima dată vor asigura o rejucabilitate ridicată.

Interesant este că deciziile pe care le luaţi nu vor putea fi şterse miraculos cu buretele, aşa că va trebui să vă gândiţi bine înainte de a trage pe cineva în piept, de exemplu. Nu veţi ajunge în imposibilitatea de a termina jocul din cauza unei alegeri „greşite”, dar va trebui să suportaţi consecinţele acesteia. Concret, în timpul prezentării eroul principal acceptă să ducă fierarului din Broken Valley o scrisoare din partea soţiei unui fermier. În loc să o ducă nedesfăcută, el o desigilează şi află iţele unui adulter. Spunându-i fermierului de această descoperire, protagonistul asistă la o ceartă conjugală după care femeia pleacă la amant. Drept recompensă, jucătorul primeşte o amuletă de la fermier, însă cu proprietăţi mai modeste decât obiectul pe care l-ar fi primit din partea fierarului ca urmare a unui alt quest; personaj care, în mod firesc măreşte preţurile ca răzbunare pentru desconspirarea adulterului. La fel de bine, amuleta poate fi obţinută omorându-l pur şi simplu pe fermier.

Un alt aspect scos în evidenţă a fost posibilitatea de a citi minţile oamenilor. Însă această putere nu va putea fi folosită în orice moment şi vor exista anumite efecte secundare, care însă nu au fost menţionate. Ea se va dovedi utilă de exemplu atunci când vrem să aflăm dacă refuzul unui quest ne-ar pune într-o situaţie avantajoasă sau nu faţă de cazul în care l-am accepta. De asemenea, eroul principal va face tranziţia în timpul jocului de la un vânător de dragoni la Dragon Knight, dobândind şi abilitatea de a se metamorfoza într-un dragon, ceea ce asigură o deplasare rapidă pe distanţe mari. Reversul medaliei este că şi în aer există pericole de înfruntat (wyverns), dar şi riscul de a fi ucis de ceilalţi vânători. Motivul pentru această înverşunare a locuitorilor este că un dragon a fost responsabil pentru moartea lui Divine One, eroul din Divine Divinity, aşa că acum aceste creaturi înaripate sunt vânate fără milă.

Cei de la Larian Studios nu au dezvăluit şi alte detalii legate de poveste, dar am putut observa că jocul nu are secvenţe cinematice prerenderizate, totul fiind realizat cu ajutorul engine-ului. Ca şi în Dragon Age: Origins, în timpul acestora nu există acele benzi negre specifice filmelor în format wide-screen, ceea ce sporeşte sentimentul de imersiune al jucătorului. Aceasta mai este completată şi de faptul că personajele au fost dotate cu o mimică bogată şi un număr impresionant de gesturi, producătorii lăudându-se că, prin comparaţie, personajele din celalalte jocuri arată ca nişte marionete. Mai trebuie menţionat că personajul principal din deţine o agilitate remarcabilă, putând sări diverse obstacole fără un efort vizibil, crescând astfel numărul modurilor în care poţi alege cum să explorezi lumea din Ego Draconis sau să lupţi.

Din ce am jucat la GC 2008, Gothic 3: Forsaken Gods sare din schemă, căci sistemul de luptă este în continuare identic, adică infect. O simplă înşiruire de click-uri de mouse care dacă este întreruptă de inamic (cum ar fi un bizon) echivalează cu moartea protagonistului. Nu ştiu dacă Gothic 4 va reuşi să repare greşelile făcute de predecesor, dar, în funcţie de perioada când va apărea (momentan producătorii spun Q2 2009), Divinity 2: Ego Draconis va reprezenta fie un titlu care va îndulci aşteptarea fanilor seriei Gothic, fie o alternativă viabilă pentru acesta.